Un banc dragut

Deodată, deşi pe jumătate adormită, ea simţi mângâierile lui. La început timide, ca şi cum i-ar fi fost ruşine. Apoi, mângâierile deveniră mai îndrăzneţe. Mai mult, şi mai mult, pe tot corpul ei, mâinile lui se plimbau cu nesaţ aşa cum se întâmpla - nu-şi aducea aminte exact - cam cu 4-5 ani în urmă. Senzaţii pe care le credea uitate se întorceau. Memoria sentimentelor era vie şi o ajuta să răspundă la fel. Mângâierile se îngrămădeau, se repetau, el o învăluia, o întorcea. Acum era ca un vârtej de senzaţii de nedescris. Deodată... nimic. Absolut nimic.- Ce s-a întâmplat? întrebă ea surprinsă. Te rog, nu te opri, mai vreau!- Sssttt... încercă el să o liniştească, gata, am terminat!- Cum adică ai terminat???- Gata, am găsit telecomanda, dormi liniştită!...